Ce bem, cum bem ?

  La cei optsprezece ani ai mei nu mă pot „lăuda” cu o prea mare experiență în ceea ce privește băuturile alcoolice însă țin să vă spun părerea mea. E un subiect tare mediatizat având în vedere că în ziua de astăzi, atât generația mea cât și generațiile mai tinere, „experimentează” din plin. N-am să mă ascund după deget, am făcut-o lată și eu de câteva ori și vă spun sincer că eram un client fidel al cluburilor locale.
  Am început să merg în discoteci pe la vârsta de treisprezece ani și tot cam atunci m-am îmbătat prima dată, cu vin, stâncă !

  Și fac o mică paranteză să menționez că la fel ca și în privința țigărilor, nu am primit o educație prea aspră de la părinți și nici nu m-am învârtit în anturaje de copii sfinți și premianți la Cangurul Limbist Lingvist însă am fost destul de inspirat încât să mă țin departe de lucrurile acestea.

  Și revenind la premisă, prima mea beție adevărată a fost dintr-un vin ieftin adus de un prieten. A ieșit urât de tot și pe lângă mustrări m-am ales și cu o greață față de vinuri, față de vinurile proaste/ieftine. Nu mai pot să beau orice vin și nu mai pot să beau vin în cantităti mari.

  A fost o vreme în care mă consideram grozav atunci când consumam alcool în cantități mari dar a trecut. Majoritatea tinerilor realizează la un moment dat că distracția nu e direct proporțională cu băutura consumată, unii realizează mai devreme alții mai târziu (din păcate sunt persoane și la treizeci de ani care nu au realizat asta încă).

vin

  Ei, și de ce spun toate acesta… realizezi la un moment dat că e mai plăcut și mai distractiv să bei cu măsură, să bei doar atât cât te simți bine și indiferent de cât te-ar împinge ceilalți de la spate atunci când nu îți mai priește să te oprești. Realizezi că există și vinuri bune și că totul e mai distractiv dacă nu ești prezent în fiecare noapte în club până când ajungi să cunoști playlistul Dj-ului.

Etichete: , , ,

Un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa de email nu va fi publicată. Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii.