Eu când vreau să fluier, fluier. Văzut !

Poster, Eu cand vreau sa fluier, fluier  Na că l-am văzut și pe ăsta. Filmul, „Eu când vreau să fluier, fluier„. Să dau cu părerea acum, nu ?

  Filmul este în limba română, subtitrat în engleză (așa l-am văzut eu) deși cei de la subtitrări evită să introducă și înjurăturile de fundal în titrare acestea fiind în unele momente chiar elementul pe care se bazează filmul. Traducerea româno – engleză e cam de baltă și nu voi mai continua fiindcă asta nu are legătură cu, calitatea filmului. În concluzie un film românesc (încă) trebuie să fi român ca să-l înțelegi și să îl savurezi pe deplin.

  Filmul este realizat întradevăr într-o închisoare adevărată cu actori recidiviști (nu toți… majoritatea). Detaliile „naturale” fac senzație, adică zidurile căzute (sau care dau să cadă), paturile de pușcărie, mâncarea, sala de mese și toate cele ce sunt reale dar puțin cunoscute pentru cei de afară (liberi, fără timpi la pușcărie în palmares).

  Actorul principal dă izul filmului ca să spun așa. Acesta își ia rolul foarte în serios iar în acompanierea celorlați actori a reușit să creeze un film care chiar te duce cu sufletul și gândul la momentele petrecute acolo de adevărații pușcăriași. Te face să intri în mintea lor deși dacă vorbim de prezentul, actorul nostru este cam greu de anticipat, imprevizibil ceea ce dă clasicism filmului.

  Un alt punct important din film, comentat de altfel în multe locuri în marele online este sfârșitul filmului care lasă de dorit este prompt, pare că filmul este tăiat, te lasă cu sufletul la gură de unde și tendința de a spune că e un final prost. NU, adevărul este că ne-am obișnuit cu filmele tip Cenușăreasa în care la sfârșit toată lumea pleacă acasă fericită. Consider un punct forte al filmului finalul care iese din tipar față de celălalte filme atât românești cât și străine.
Pentru cei ce nu înteleg despre ce vorbesc, cei ce nu au văzut filmul: Actorul se întoarce la pușcările într-un bun sfârșit deși odată început filmul ai tendința să prezici că actorul va ieși și își va indeplini visele asemeni tuturor poveștilor cu final fericit.
  Silviu (George Piştereanu, actorul principal) se îndrăgostește de Ana, sociologul venit în practică la penitenciar (personaj interpretat de Ada Condeescu) înainte cu cinci zile de eliberare fapt care îl determină pe acesta să ia o decizie total neașteptată și să evadeze pentru a ieși la o cafea cu socioloaga.
  În 93% din film acțiunea se petrece în interiorul penitenciarului doar sfârșitul fiind amplasat într-o cafenea.
Mai mult nu vă mai povestesc, stric plăcerea vizionării.

  Într-un final spun că este un film reușit iar dacă ar fi să-i dau o notă de la unu la zece în comparație cu alte filme românești văzute nota mea ar fi undeva în jurul lui opt (8). Filmul merită văzut, poate unor oameni chiar le va schimba perspectiva față de ceea ce se întâmplă și acum în România. Față de ceea ce se întâplă atunci când ești privat de libertate.

Nota de pe IMDB a filmului „Eu când vreau să fluier, fluier” este 8.3/10 din aproximativ 700 de voturi.

  Felicitările mele lui Florin Șerban și tuturor actorilor ce au jucat în film !

Etichete: , , , , , , , , ,

Lasă un răspuns

Adresa de email nu va fi publicată. Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii.