Facebook ajuta ! Reintalnire in Targu Mures dupa 7 ani

  În completarea acestui articol vreau să menționez că pe lângă alte metode enumerate acolo de a găsi o persoană o altă cale care dă rezultate sunt rețelele sociale precum Facebook-ul și Twitter-ul.
  Spun că dă rezultate din experiență proprie. După cum probabil știți (ori ba) eu m-am născut în Petroșani și am „supraviețuit” acolo 10 ani (mai multe în pagina de Descriere), și tot acolo am apucat să fac și primii trei ani de școală la minunată școală Nr. 7. Ei, după migrarea mea în spre meleaguri Mureșene adictălea în Sighișoara, am pierdut legătura cu, colegii de acolo.

  După câțiva ani în care ne realizasem (eu și părinții… sau mă rog, părinții și eu :)) și aveam și o conexiune la internet, prin telefon mama mea a obținut ID-ul de messenger a unei foste colege de clasă care părea a fi poarta mea deschisă spre vechii colegi. Nu a fost să fie așa, colega avea internetul de puțină vreme și nu avea ID-urile celorlalți colegi și după ceva vreme chiar și discuțiile pe messenger s-au răcit între noi ajungând chiar la inexistență.

  Acum aproximativ o lună într-o noapte de vacanță plictisitoare pe la ora 03:00 am hotărât să îmi încerc norocul căutând câteva dintre numele foștilor colegi, nume pe care mi le mai amintesc căci nu mai cunosc nici un sfert din clasă. După lupte seculare cu, căsuța de search a Facebook-ului am reușit să găsesc profilul abandonat a unui fost coleg, cel mai bun prieten din școală pe vremea aceea care a reușit să-mi dea ceva speranță. Și din profil în profil surfând printre prietenii acestuia am dat de verișoara lui care era tot în clasă cu noi dar de data aceasta un profil activ. Ciudat părea că aceasta avea setată ca și țară Italia la profilul ei ceea ce m-a făcut să cred că ar putea fi o greșeală de-a mea, că m-aș putea înșela însă rezultatele nu au întârziat să apară și în câteva zile de la cererea de prietenie pe care i-am făcut-o am primit și acceptul acesteia iar apoi un salut pe chat-ul de pe Facebook. Ne-am salutat și am ajuns la concluzia că suntem foști colegi, părea că ne cunoaștem de o viață chiar dacă ne-au deșpărțit șapte ani.

  Raluca, fosta mea colegă nu ținea nici ea legătura cu prea mulți foști colegi însă coresponda cu o altă fostă colegă de care eu îmi aminteam foarte bine (că de, am fost și la ziua ei :D) și uite așa din comentariu-n comentariu pe Facebook a apărut și ce-a de-a doua colegă, Timea care s-a bucurat și ea de regăsirea noastră și care se afla tot în Italia.
  Ne-am adăugat ID-urile de messenger căci acolo conversațiile decurg mai cursiv și am ajuns chiar și la vreo două conferințe din care am obținut ID-ul mai multor foști colegi, ajungând în prezent să am un număr de cinci sau șase ID-uri a acestora.

  Conversațiile între mine și fete au continuat, am continuat să ne cunoaștem și am încercat să recuperăm timpul pierdut. Am ajuns să mă înțeleg foarte bine cu acestea și să realizez că suntem pe aceiași lungime de unde. Probabil va întrebați dar de ce numai cu fetele, fiindcă băieți-s mai cu coarne, știți și voi, acum au fiecare pirietenii lor și discuțiile dintre noi decurg piept în piept fiecare prezentând ce are mai bun iar astfel de discuții sunt obositoare în schimb fetelor am reușit să mă destăinui și să pot spune tot la fel cum o fac și ele, aceasta este calea spre înțelegere (parcă`s profet).

  După vreo 2 săptămâni Timea m-a informat că va veni în România și știind că locuiesc în Sighișoara nu a uitat nici să menționeze că va sta în jur de o lună în Mureș oraș care se află la o distanță de 49 de kilometri față de Sighișoara, în care eu și prietenii am mai făcut deplasări.
  Să ne vedem, zic. Și așa a rămas ca atunci când va veni în țară ne vom întâlni.

  Timpul a trecut cu pași repezi și a momentul întâlnirii a sosit. Am colectat un coleg, pe Cipy fiindcă e una dintre soluțiile (bă să nu te superi căci ești mai mult de cât o soluție dar na… contextul) la care apelez cel mai des.
  Iar a doua zi după tripul spre Vânători am pornit la 11:30 din autogară spre Mureș echipați cu două ghiozdănele în care printre altele erau incluși boxerii,prosopul și umbrela, o combinație ciudată nu 🙂 ? Aveam de gând să ne dăm cu hidrobicicletele din ștrandul numit Weekend din Mureș. Dar nu a fost să fie, era prea rece și precipita continu.

  Ora întâlnirii era stabilită ca fiind ora 17:00 dar noi hotărâsem să mergem mai de dimineață pentru a explora puțin orașul. După ce ne-am plimbat ca orbii pe jos facând și aceiași rută de două ori la orele amiezii, pe la trei am plecat în căutarea unui magazin mixt pentru a achiziționa o sticlă mare de Cola, la 2L căci restaurantele și fastfood-urile aveau doar sticle de jumate și acelela la prețuri monumentale. Ei și am circulat așa în căutarea unui magazin până mi s-a făcut și foame, m-am urât și de oraș și începuse să-mi piară chefu și chiar înainte ca, capacele mele să sară cât colo am dat de magazinul pe care îl căutam undeva la un kilometru de centru. Aceiași problemă ca și în Sighișoara, în centru sunt tot felul de magazine și restaurante numai magazine mixte nu.

  Ne-am întors înapoi în centru, am mâncat la un fastfood unde o tanti rromâncă a reușit să ne facă să plecăm mai repede decât ne așteptam stresându-ne cu clasica întrebare „Îmi dai ?” iar mie îmi venea să strig în gura mare „Marș în morții mă-ti” dar iată că vârsta acesteia și oamenii din jur nu mi-au permis asta.

 

  După ce am băgat la ghiozdan am luat-o spre Kaufland de unde ne-am cumpărat un alt suc,o pungă de chipsuri,ciocolată și eu mi-am luat un Pina Colada fiindcă vroiam de mult să îl încerc. Am sunat-o pe ce-a cu care avea să ne întâlnim și ne-am înțeles să ne vedem la ora șase căci ea trebuia să o aștepte pe prietena ei de nu știu unde care făcea nu știu ce :).

  Am considerat că este o oportunitate pentru o nouă serie de fotografii și am mers într-un loc în care noi (eu, colegul Cipy și un alt coleg de-al nostru) am venit să ne odihnim după o întâmplare urâtă care a avut loc în Mureș (asta se întâmpla pe la începutul anului școlar), un balansoar dintre niște blocuri oarecare.
Am făcut poze și ne-am jucat puțin și cu porumbeii…

 
   

  Într-un sfârșit am plecat spre Mureș Mall unde ne-am întâlnit cu fetele, cu Timea și prietena ei. Am urcat la ultimul etaj unde numa mâncareee am băut o ciocolată excepțională cu cily prima de acest fel, într-un restaurant cu specific fotbalistic.
  Ne-am tras câteva poze…

În Mures Mall la suc/ciocolata calda 
 
[Cea din mijloc e colega regăsită după șapte ani :D]

  După ciocolata pișcăcioasă care a fost al naibii de bună, am coborât la subsol de data aceasta fără prietena colegei mele (nu, n-am asasinat-o dar a trebuit să plece cu prietenul), pentru a ne juca :). Și am făcut-o:

 
 

  Fotografu` era cam obosit de aceea pozele au ieșit cam blurate. Țin să menționez că deși eram campion pe sate la jocu` respectiv nu știu cum se numește iar Timea ne-a bătut pe amândoi la distanță de câte 3 – 4 puncte în parte :|. Norocul începătorului zicem noi căci ea susținea că nu a mai jucat niciodată, ori e norocul ori are un astfel de aparat în pivniță și se antrenează zi și noapte :D.

  După experiența epuizantă (credeți-mă jocul acela te poate face să transpiri serios) am conduso pe colegă până în stație unde din nou am făcut o boroboață, nu eu ci colegul meu. La ieșire din Mall colega mă rugase să scot umbrela și am făcut-o iar la plecare umbrela mea a rămas la ea iar Cipy a urcat în autobuz să o recupereze și până au schimbat trei vorbe și două saluturi bulangiu` ăla de șofer a închis ușile (acu` te blestem prin rugăciune 🙂 !) și Cipy a trebuit să se întoarcă o stație pe jos iar eu să frec menta câteva minute până la întoarcerea lui.

  Încă de la plecare din Sighișoara hotărâsem să vedem meciul în Mureș, meciul de la ora 21:30, Germania vs Spania. Ceasul bătea ora nouă și ceva iar noi am hotărât să intrăm din nou în Mall să pierdem vremea. Al meu coleg Ciprian a hotărât să piardă și bani nu numai vremea contrar celor spuse de mine și am dovenit încă o dată că aparatele sunt o totală țeapă (mă refer la aparatele acelea care promit premii):

  După asta am urcat din nou la ultimul etaj, de data aceasta în partea cu mâncarea și cu TeVe-urile acelea agățăte, acolo unde-i numa mâncare după cum spun cei de la Casa Loco. Am comandat și ne-am uitat la meci. Etajul era plin de mâncare,suporteri și vuvuzele căci numai aia auzeam.
  În pauza de 15 minute am mai tras o tură până la parter în care am făcut din nou egal la jocul jucat anterior și am mai făcut și două – trei poze. Am urmărit și ce-a de-a doua jumătatea a meciului iar apoi am plecat spre ieșirea din Târgu Mureș asta în jurul orei doisprezece. Am făcut cu mâna (da, am stat la ocazie) vreo douăzeci de minute și un tip generos ne-a luat până în Sighișoara.

  La Subsol, Mures Mall

  În concluzie Facebook-ul e de ajutor, cel puțin mie mi-a readus aproape colegii după șapte ani și cu una dintre aceștia m-am și întâlnit după o perioadă atât de lungă. A fost frumos,ne-am cunoscut,am povestit,am aflat ce ne place și am rămas prieteni și pe Facebook :).

Etichete: , , , , , , , , , ,

5 comentarii

  1. Colegii de care am vorbit mai sus nu i-am văzut și nici n-am corespondat de 7 ani dar nici nu am fost foarte apropiați fiindcă am apucat doar primii trei ani de școală împreună. Și fiind mici de aceea nici nu îmi amintesc prea multe :D.

  2. Nici cu cei din generala si nici cu cei din liceu nu am pastrat legatura… cu astia din facultate am pastrat… suntem prieteni buni inca.

    Nu prea mananci sanatos 🙂 Junk food a?

  3. 🙂 nu, nu țin cont de chestile cu „Fastfood-urile sunt nesănătoase”. Mănânc la fastfood o dată pe lună sau mai rar, beau cola zilnic și mănânc câte o roabă de cartofi prăjiți pe săptămână. Asta îmi place, și vorba lui Stratan doctorii spun că ori fac așa și trăiesc puțin ori mănânc sănătos și trăiesc mult da bine nu :D.

Lasă un răspuns

Adresa de email nu va fi publicată. Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii.