Într-o Românie de rahat: Fă muiere, nu fi târfă !

O Românie de rahat  Acum două seri în obijnuita-mi plimbare serală la întoarcerea din raidul dat prin oraș ne-am oprit la răscruce de drumuri, eu și prietenul cu, care ieșisem.

  Ceasul dădea să bată 11. După câteva minute în care am răscolit amintiri școlărești de la semestru la semestru pe partea opusă de drum, mai exact pe trotuar trece unu’ cu tricoul strâns pe el, accent străin și cu un telefon la ureche. Gesticula drastic. Nimic ciudat până acum însă doar de aici începe drama.

  Tipul la vreo șaisprezece ori șaptisprezece ani că mai mult nu-i dau, vorbea cu… cum îi spune acum „Femeia lui„. Și-și băga junele și-și scotea ca la ușa cortului. Noi, am rămas blocați de limbajul pe care acesta îl folosea cu jumătatea, ne uitam ca boii la poartă nouă iar acesta trecea cu pași repezi adâncindu-se în dialogul aprins.

Tipul: No acuma de ce ești târfă ?
Ea (presupunem fiindcă pe ea no’ auzeam): Ce 😮 !?
Tipul: Ce-ai auzit. Ești târfă ?
… un moment de tăcere pentru el în care probabil fata iși vărsa amarul.
Tipul: Aaa ești cu prietenii… !

  Nu mă bag în discuția lor, nu-mi pasă de ce se certau ori care era de vină însă eu ieșisem afară deoarece aveam nevoie de o pauză, de o plimbare liniștită cu prietenii în care să-mi las gândurile acasă. N-am avut parte de așa ceva însă am întâlnit atâtea exemple negative într-o singură zi încât am rămas cu semne de întrebare. Aceasta fiind doar întâmplarea ce mi-a pus capac.
  Mă întreb… ăsta ne e poporul, ne batem nevasta și o luăm la paișpe’ metri când venim din crâjmă de la un duel alcoolic ? Căci smardoiul acesta alt viitor nu pare să aibă dacă de acum e „șmecher” comportându-se așa. Sunt scârbit de ce văd, și tot odată sunt frustrat fiindcă nu pot interveni, în inferioritate numerică degeaba încerc să iau măsuri atunci când restul stau cu mâinile-n buzunar să le roadă puța’ unghiile.

  În ordine cronologică, cu o zi în urmă tot într-o plimbare diurnă în centrul orașului vreo cinci tineri între vârste de 12 respectiv 18 ani acostau un bătrân în stare cruntă de ebrietate. În centrul orașului unul dintre copii îl lovește pe om cu piciorul în umăr iar acesta cade pe trotuar. O SINGURĂ FEMEIE a intervenit întrebând „E frumos ce faci mă ?”. Cum morți-altari-răniții mă-si se poate întâmpla așa ceva ? M-am dus cu prietenul meu la doi metrii de bătrân fiindcă trupa curajoasă se apropia din nou, prietenul meu trăgea de mine să plecăm însă am insistat să mai stăm puțin. L-au lăsat în pace.

  A doua zi tot în centrul orașului un tip (din Germania cred) schimba un copil de scutec în portbagajul unui 4×4 cu, care probabil au venit în România. Tipul i-a scos scutecul și la trântit pe pământ în parcare, ÎN CENTRUL ORAȘULUI ! Dacă l-a aruncat sau nu asta nu știu că n-am stat să văd însă coșul de gunoi de-o culoare oranj din aceea de-ți intră-n ochi și-ți iese prin ceafă era la 2,8 metrii de el pe trotoarul de lângă parcare ‘tui străinul lu pește.

  După aceasta am luat-o la pas spre zona Bărăganului în celălalt capăt al orașului, zona cu blocuri pe lângă care trec și linile ferate din Sighișoara. Pentru a întra în cartierul acela trebuie să treci linia iar atunci când am făcut-o pe partea cealaltă o femeie o ținea ciuci pe fiica sa (cel mai probabil) să facă treaba mică , cu zona expusă spre noi. Am trecut scărbit de aceasta fiindcă nu părea a fi roamcă iar tanti, mamă pe de altă parte s-a uitat insistent la mine cu o privire acuzatoare. Probabil tot io-s de vină că de ce mă uit explodami-ar sandalele de nesimțit.

  Ne-am făcut numaru’ pe acolo iar după câteva ore pe la opt sau nouă nu știu sigur am plecat spre oraș, cert e că înca afară era lumină. Am luat-o pe altă parte iar într-o parcare lângă alte blocuri după o mașină se afla o altă mamă în aceiași situatie iar lângă un grup de oameni. Femeia își ținea plodu-n poziția oliței iar eu din nou încasam o privire criminală fiindcă mi-am permis a-mi arunca privirea în partea aceea.

  Am venit spre casă iar ultima întâmplare o știți. Tipul cu celularul ! Concluzia, sunteți josnici și cruntă o să fie clipa când no’ să mai pot suporta.

Relatează Bogdan Anghelina dintr-o Românie de rahat.

Sursă imagine.

Etichete: , , , ,

4 comentarii

  1. asa sunt multi oameni, nu cred ca conteaza nationalitatea, ci educatia si bunul simt. In germania daca arunca scutecul pe strada trebuia sa scaoata si 100E

  2. Ca în toate orașele de altfel. Nu, de revenit nu ne mai revenim veci. Criză, nesimțire, jeg… toate acestea dăinuie și nimeni nu ne va scoate din asta, dacă noi nu facem nimic cine să facă…

Lasă un răspuns

Adresa de email nu va fi publicată. Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii.