Marian Godină, cel mai bun brand ambassador pentru poliția română

Răzvan are o tombolă pe Trafictube în cadrul căreia premiază zece persoane cu câte o carte Flash-uri din sens opus, scrisă de Marian Godină. Pentru a participa la tombolă trebuie să relatezi printr-un comentariu o poveste pozitivă despre poliție sau polițiști.

Încercând să-mi aduc aminte vreo întâmplare pozitivă cu poliția română, am realizat că nu am nici una. Adică în afară de câteva îndrumări la nevoie, poliția e un lucru negativ setat în mintea mea și, cred că pot să generalizez, în mentalul colectiv. Pe bune, voi aveți vreo întâmplare plăcută cu poliția / polițiștii în general?

Vă povestesc eu trei întâmplări întipărite în minte, care au creionat instituția și angajații în mintea mea:

Ați crăpat geamul, criminalilor!

Aveam vreo 12 – 13 ani și împreună cu prietenul meu Andrei, cu care făceam o grămadă de peripeții, am lovit un coș de gunoi, ne prosteam. Acesta era amplasat în fața casei unei vecine în vârstă de peste 80 de ani. Deși copiii stăteau la două case distanță, era mai mereu singură, cu televizorul pornit și dat la maxim.

Ideea e că baba a tresărit când am lovit coșul și s-a îndreptat spre geam, iar noi am fugit, fiindcă asta ar fi făcut orice copil la vârsta aceea.

Spre seară când m-am întors acasă de la joacă, un tip în stare de ebrietate trata cu baba și m-a rugat, respectos, să aștept puțin. Am așteptat neștiind despre ce este vorba. În scurt timp la fața locului s-au prezentat două echipaje, unul de poliție și unul de jandarmi. Nu știu ce le-a spus tipul la telefon, dar oamenii veniseră pregătiți pentru intervenție. Răufăcătorul eram eu, un copil de 12 – 13 ani, slab, de un metru și un pic.

A trebuit să ne prezentăm a doua zi, atât eu cât și prietenul meu, cu un părinte la sediul de poliție din Sighișoara. Baba făcuse reclamație că i-am crăpat geamul. Polițistul ne-a dat un avertisment, însă perioada în care am așteptat după el și modul flegmatic în care s-a purtat, ne-a făcut pe amândoi să ne simțim ca ultimii oameni. Polițistul era conștient că baba nu e tocmai un reclamant cu toate facultățile mintale, iar bețivul un martor veritabil, dar asta nu l-a oprit să ne umilească și să se compoarte ca și cum ne face un favor.

Ani mai târziu poliția din Sighișoara nu poate face nimic împotriva hoților care jefuiesc spațiile comerciale. Îi arestează astăzi, mâine sunt din nou pe stradă.

Mai cheamă poliția, că data viitoare te și amendez

Se întâmpla prin anul doi de facultate. Unul dintre colegii de apartament era dezordonat și jegos. Începusem – alături de celălalt coleg, văzând că nici cum altfel nu funcționează, să facem mișto de el. Tipul era adoptat sau ceva, de o mătușă / bunică, care și ea avea ceva probleme la mansardă. Am aflat târziu și am aflat pe pielea mea.

Am ajuns să ne certăm urât (eu și colegul de cameră cu mătușa), iar când a prins un moment singură cu mine a încercat să mă lovească și să trântească pe jos tot ce era de preț (tehnologie), de-al meu și de-al colegului de cameră.

Fiul dânsei era plecat de acasă. L-am rugat pe colegul de cameră să vină acasă, să nu stau singur cu nebuna. A trebuit să chemăm poliția fiindcă altfel nu ajungeam la nici un consens. În primă fază au fost imparțiali și i-au spus babei că dacă nu e trecută în contract, iar noi nu o vrem în apartament, trebuie să plece. Baba l-a tras apoi pe unul dintre cei doi polițiști deoparte, a vărsat două lacrimi, iar apoi polițistul s-a întors împotriva noastră spunându-ne că nu crede că o doamnă la vârsta ei ar încerca să mă lovească și că ne-ar putea amenda pentru că i-am deranjat.

Ce interesant ar fi fost dacă nu m-aș fi stăpânit, i-aș fi dat și babei apă la moară și ar fi avut sens și deplasarea milițienilor.

Cunoști pe cineva din poliție de aici de la noi?

Ceva mai recent, în Câmpia Turzii, era seară, veneam de la Sighișoara. Pe undeva pe la intrare mă oprește o mașină de poliție, pe mine și pe unul cu numere străine. Mă gândeam că e vreo verificare de rutină.

Odată ajuns la geam, mă întreabă pe ce culoare am trecut la ultimul semafor. Eu zic că pe verde, el spune că pe roșu. Mă rog, îmi spune că îmi face amendă pentru că am trecut pe portocaliu, dar menționează încă odată că am trecut pe roșu. După ce mi-a scris procesul verbal a început să se comporte și mai ciudat, întrebându-mă insistent de câteva ori dacă cunosc pe cineva din poliție. I-am zis că nu și am plecat cu amendă pentru portocaliu.

Nu eram obosit și nu obișnuiesc să intru pe portocaliu sau să fur startul.


Ideea este că am avut destule experiențe negative cu poliția, iar Marian Godină, polițistul devenit celebru pe Facebook pentru povestioarele lui transparente din câmpul muncii, mi-a schimbat puțin percepția asupra meseriei și oamenilor care o practică. Omul acesta este cel mai bun brand ambassador pe care l-a avut instituția aceasta până acum, iar ei vor să-l înfunde.

Polițistul a călcăt pe coadă niște oameni cu funcții, iar aceștia încearcă să-i provoace probleme. Marian Godină a fost inspirat însă și a înregistrat convorbirea. Și cred cu tărie că toți polițiștii ar trebui să poarte camere de luat vederi la ei, astfel ar rezolva și problemele de genul acesta, dar și cele avute cu ăia care știu ei mai bine legea sau care reacționează violent atunci când sunt trași pe dreapta.

Omul are nevoie de susținere și de expunere, fiindcă e în lumina reflectoarelor, însă nu doar cei care îl susțin sunt cu ochii pe el.

Etichete: ,

Lasă un răspuns

Adresa de email nu va fi publicată. Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii.