Mărțișoare sau Rahaturi ieftine ?

  Vine vremea mărțișoarelor, șiți voi, acele rahaturi ieftine pe care le dăm în stânga și-n dreapta persoanelor fără de trompă. Și când spun „rahaturi ieftine” nu mă refer la preț căci nu sunt deloc ieftine ci din contra mai au puțin și depășesc prețul per gram al aurului, mă refer la semnificația acestora în ziua de astăzi, semnificație care a fost de mult timp pierdută. De mult, el îi dădea un mărțișor ei din suflet (e dracu`, adică simțea ceva pentru ea, nu își punea inima într-o ață să i-o agațe ei în piept) și pentru ea însemna ceva. Îi oferea acel mărțișor și eventual o floare ca vestire a primăverii, o podoabă însoțită de un fir împletit din două, unul roșu care semnifică iubirea și unul alb care semnifică pacea. Acum… mărtișoarele sunt oferite la grămadă, de umplutură și fără nici un sentiment ci mai mult ca și o obligație. Un bun motiv pentru negustorii ambulanți să vândă jegurile acelea din sticlă cu prețuri imense și o oportunitate pentru fraieri să mai pună un ban.
  Mă repet dar trebuie să o spun, mărțișorul nu mai semnifică decât o perioadă aglomerată în care banii circulă mai rapid dintr-o mână în alta și în care se mai crează o gaură în bugetele anumitor persoane. E adevărat or mai exista și persoane care o fac cu suflet, cel mai probabil acest sentiment încă exista la indivizii ce oferă un mărțișor prietenei/nevestei/mamei sau unei rude apropiate dar aceste persoane sunt din ce în ce mai puține.

  Tradiția aceasta o respect de mulți ani, în principal la îndemnul mamei mele și din rușinea de a nu fi singurul care nu dă mărțișoare tuturor fetelor și desigur profesoarelor. Stând strâmb și judecând drept mi-am dat seama că tot efortul acesta este în zadar, nu se ajunge nici unde dacă mă duc cu „ranița” de mărțișoare la liceu și intr-o pauză ne ridicăm toți (băieții evident) în picioare parcă teleghidați și scoatem din plasa aia puțin transparentă tot câte un mărțișor pe care în prealabil le-am așezat în ordinea în care stau fetele în banci și se întâmplă ca una să se mute în altă parte și să-ți frece toate calculele. Nu rezolv nimic dacă ofer la grămadă doar pentru a fi, doar pentru că „așa se face” că așa face turma… ei, eu din acest an mă rafinez, voi oferi mărțișoare doar celor care merită asta, fetelor pentru care simt ceva, fetelor cu care mă înțeleg sau le simpatizez nu la toată Măria căci așa cele ce vor primi un mărțișor din partea mea pot trage diferite concluzii ceea ce în caz contrar nu s-ar fi întâmplat.

  Un alt obicei tâmpit încă din școala generală era să oferim mărțișoare tuturor profesoarelor că „așa e frumos”, iar noi săracii copii ne gândeam „De ce dracu să-i dau un mărțișor scorțoasei X dacă pe mine mă enerevează și mă freacă de câte ori mă prinde la înghesuială ?” dar trebuia să o facem fiindcă „așa se face”. Am ajuns să realizez că aceste mărțișoare nu reprezentau decât o oportunitate de a te pune bine cu respectiva ceea ce nici odată nu s-a întâmplat fiindcă nici o profesoară nu se va purta mai frumos pentru că tu i-ai dat o ață în plus, am îngroșat în plus deoarece mărțișorul tău nu era decât o parte dintr-un total și cu cât totalul era mai mare cu atât șansele ca profesoara să mai țină minte că tu i-ai oferit acel mărțișor erau mai mici. Dacă fiecare i-ar fi oferit acest simbol al primăverii profesoarei preferate atunci aceasta ar fi știut că ea este preferata altfel toate profesoarele se aleg cu o dărabă de mărțișoare care ajung anual într-o plasă pe dulap sau în bar uitate până la prima curățenie generală sau până anul vitor când ciclul se repetă și plasa este redeschisă pentru adăugarea unor noi ațe caraghioase. Nu-mi spuneți că nu e așa ! Nu-mi spuneți că ați văzut vreo profesoară blindată ca un general cu toate mărțișoarele primite, eventual cele ce primesc doar două – trei mărțișoare, îmi amintesc că aveam și eu o profesoară mare și urâtă rău care nu prea primea mărțișoare și nici nu prea știa să le primească așa că le purta pe toate :-)).

  În școala generală aveam o profesoară de „Tehnologie” care ne învăța tot felul de lucruri printre care să facem tot felu de chichițe manuale, unele mai interesante altele mai nașpa. În perioada mărțișoarelor ne-a învățat (sau a încercat, spun eu) să ne învețe să facem niște mărțișoare din tablă de lumănări. Pe bune, din tabla acelor lumănărele rotunde ce se pun la mormânt deoarece tabla aceea se îndoaie foarte ușor ceea ce ne permite să lucrăm ușor cu ea.
  Materialele necesare erau un pix pe care nu mai aveam de gând să îl folosim,tabla unei lumănări și niște carioci. Tăiam un pătrățel din tablă și desenam o inimă iar apoi o tot apăsam cu pixul punct lângă punct până devenea o inimă în relief dacă se poate spune așa și o coloram și îi dădeam o gaură într-un colț sau unde te trăgea inima să o faci. Cumpăra(m) ață de la librărie și o lega(m) în colțul „mărțișorului” și The End.

  Acum pe bune, cine dracu poartă o tablă cu o inimă făcută de mână și cu o ață înodată asemeni șiretelor în piept, și dezamăgirea era cu atât mai mare cu cât lucrai mai mult la acel mărțișor. Singura care nu spunea nimic era mama fiindcă aceasta aprecia că te-ai chinuit să îl faci… dar deh, mai bine dai un leu și arată și mai profesional și nu-ți consumă nici două săptămâni (aveam o oră pe săptămână).
Iar cel mai penal era că la această activitate participau și fetele, fete care se așteptau să primească mărțișoare nu să facă, și lucrau săracele mai mult ca partea masculină și la sfârșit realizau că nu vor să își poarte propria creație în piept și probabil le ascundeau căci eu n-am văzut-o pe nici una să poarte vreo tablă în piept.

  O ultimă idee dar nu cea din urmă în ceea ce privește sărbătoarea mărțișoarelor este în ce constau aceste mărțișoare. În ultima vreme nu se mai dă o borșă,un hornar sau o potcoavă ci se oferă un iepuraș PlayBoy din argint,un ursuleț din sticlă colorată sau o floare artificială din plastic (oribil) sau chiar și animale de pluș. E luna martie perioada mărțișoarelor, păi fraților oferiți mărțișoare nu merțane cu funde alb-roșiatice sau ursuleți de cinci metri că nu e ziua portofelului.

  În acest an am hotărât de comun acord ca noi băieții în mare parte v-om da mărțișoare doar fetelor cu, care avem vreo legătură tocmai din motivele explicate mai sus. Nu se știe ce va ieși căci ăștia una promit și alta fac, și da suntem copii dar spiritul acesta se învață de mic.

  Fetelor nu vă ăsteptați la mărțișoare,ursuleți și giumbușlucuri colorate căci s-ar putea să rămâneți cu buza umflată. Sfatul meu e să nu vă faceți nici o speranță și astfel dacă primiți ceva va fi o adevărată bucurie.

Sursa pozei.

Etichete: , , ,

Un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa de email nu va fi publicată. Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii.