Mika sau cum ne aducem aminte să ne bucuram

  Poate e din cauza felului în care am fost crescuți, inconjurați de branduri, filme și muzică englezească/americană, dar uneori am senzația că forța unor cuvinte se pierde când sunt traduse. Mi-ar fi plăcut sa gasesc echivalentul în română a sintagmei cu care aș vrea să descriu concertul lui Mika de la B’estfest, dar din păcate, voi rămâne la exprimarea în limba engleză: pure joy.

mika la B'estfest

  Pentru mine, muzica lui Mika a fost mereu o explozie de energie, culoare și sentimente. Melodiile au părut mai degrabă imnuri și luări de poziție artistice decât simple acorduri muzicale acompaniate de versuri cool. Cu aceste gânduri și cu o doză de nerăbdare, am plecat spre B’estfest, un festival care mi-a lipsit anul trecut, dupa ce în urmă cu doi ani, mi i-a oferit pe The Killers, în unul dintre cele mai reusite concerte la care am fost.

  Dupa o ora și un pic de explorat teritoriul – bâlciul, pseudo-cluburile, magazinele pentru achiziționat eșarfă chic pentru a estompa senzatia de frig – ne-am orientat în prima fază către scena greșită, apoi ne-am poziționat (destul de) în față celei potrivite. Relax, Take It Easy a deschis concertul si așa a fost declanșată euforia. A fost primul concert în ultimele șase luni al artistului născut la Beirut, crescut la Paris și la Londra, care în ultima vreme a rămas în studio pentru a inregistra urmatorul album. De aceea, printre piesele cunoscute, Mika a inserat și una noua în limba franceza, despre cuvintele alese de o mama pentru a-și convinge fiul să se mute din casă. Din păcate, nu i-am reținut numele, dar versurile sunt tragi-comice, iar ritmurile sunt la fel expansive ca și până acum. Happy Ending, mult așteptata Grace Kelly, Blue Eyes, Big Girl, Billy Brown, Lollipop, Love Today au fost câteva dintre piesele care au constituit soundtrackul exuberant al unei seri aproape perfecte.

  Am revăzut clipurile și pozele de la concert și am retrăit aceleași emoții: versurile vorbesc despre situații reale, despre oameni de lângă noi, cu un optimism contagios, spun adevărul, fără a fi agresive și fără rigiditatea trendului politically correct. Într-un interviu pentru revista americana dedicată comunității gay: Out Mika declară „there is a way of discussing sexuality without using labels.” (exista o cale de a vorbi despre sexualitate fară a folosi etichete). Exista un mod de a vorbi, cânta și simți cu optimism, cu veselie, cu o anumită atitudine pe care de multe ori o uităm. Muzica lui Mika e terapeutică, e vioaie și poate fi folosită cu success în zilele de luni, atunci când iubești, atunci când suferi, atunci când vrei să îți amintești ce înseamnă pure joy.

PS: Felicitări organizatorilor B’estfest pentru mobilizare, pentru mijloacele de transport puse la dispoziție și pentru diversitatea activităților din camp.

Sursa pozei. Recenzie scrisă de Laura Toma.

Etichete: , ,

2 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa de email nu va fi publicată. Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii.