Porumbei de rasă

  Un subiect care simțeam că trebuie să-l abordez, știam că o dată o voi face fiindcă este o altă pasiune a mea. Porumbeii de rasă au un loc a lor în lista hobby-urilor mele.

Porumbel de rasă  Încă de mic am început adevărate afaceri cu porumbeii. Odată mutat la casă aici în Sighișoara automat dispuneam și de curte și de pod iar într-o vacanță de vară împreună cu unul dintre prietenii mei (și ăsta mai mare cu vreo doi sau trei ani) am hotărât să ne profilăm pe mirificele păsări cunoscute sub numele de porumbei. Păsări pure și curate cunoscute și ca simbol al păcii.
  Am strâns câteva zile banii necesari pentru achiziționarea a câțiva metrii de plasă rabiț și cuie și le-am cumpărat. Am cumpărat plasa rabiț și din niște lemn adus ba de la prietenul meu ba de la mine am început construcția cuștii din podul meu. Mergea destul de greu și văzând că trudim din greu la creearea acestei cuști tatăl meu a intervenit și din niște lați „profesionali” adică noi ne-a făcut o cușcă de milioane. A ieșit superbă. Am scos trei țigle de la casă și am pus un geam de autobuz oval din acela incasabil pentru lumină. Am cumpărat albastru de metil și am pus câteva picături în apa proumbeiilor ce aveam să îi aducem exact cum ne-a recomandat columbofilul de la care pleacă pasiunea.

  Ei și dacă tot am început să vorbesc despre pasiune să vă povestesc și de unde a pornit. În verile trecute obijnuiam să mergem la baie pe Târnavă (Târnava Mare) și în drum spre locul de scăldat (unde era să și mor în trecut) exista un astfel de columbofil retras din concursuri dar care încă ține zeci de porumbei de diferite rase.
  Acolo am văzut prima dată o diversitate atât de mare a raselor de porumbei.

Porumbei poștă sau voiajori folosiți în antichitate pentru trimiterea bilețelelor datorită rezistenți lor. Aceștia pot zbura mii de kilometrii iar în zilele noastre sunt folosiți și la curse special organizate.

Rolări, porumbei care iau altitudine și coboară în jos rotindu-se în aer. Superbi de asemenea.

Cocoși, aceștia sunt tipul de porumbei cu coadă mare și colorată (alb,negru,gri…), gălățeni, voltați, și multe alte rase care mai de care.

  După crearea cuștii mai aveam nevoie doar de porumbei iar pentru început am umplut cușca cu celebrii țircăli, așa numiții porumbei maidanezi pe care îi vedeți la toate colțurile, porumbei fără inele.

  În curtea bunicului meu care locuiește tot în Sighișoara acolo unde mănâncă găinile se adună și porumbeii câteodată, astfel ne-am gândit să punem un „laț” cu niște grăunțe dedesubt și o sfoară undeva la 10 – 15 metrii și astfel am prins mai mult de zece porumbei pe care îi țineam în pod și îi hrăneam.
  Odată cu trecerea timpului am strâns bani și am cumpărat și un sac de grăunțe. Dar pasiunea nu se oprește aici căci vroiam mai mult, porumbei de rasă, porumbei adevărați cu inele.

  Am strâns din nou banii necesari și am făcut o chetă și de la columbofilul mai sus menționat am cumpărat cei mai frumoși pui de porumbel pe care i-am dus în cușca amenajată la mine în pod. După asta porumbeii noștrii necesitau mai mult spațiu astfel că am început construcția celei de-a doua cuști. Alți bani altă distracție.

  Totul a durat câteva luni bune și m-am ocupat serios de porumbei, deveniseră principala mea preocupare de vacanță dar totul s-a sfârșit atunci când hârciogul mi-a mâncat absolut toți porumbeii, toate speranțele s-au năruit și nu am mai cumpărat alții.

  E pasiunea mea, e ceva ce admir în continuare și din păcate e un domeniu tot mai puțîn exploatat. Porumbeii de rasă pură se găsesc tot mai greu iar concusurile destinate acestora sunt rare încă de când eram și eu în domeniu.
  Din fericire se mai găsesc câțiva care să susțină acest „sport” precum cei de pe Porumbei.3xforum.ro, Porumbei.ro, Porumbel.net ș.a. (mai multe găsiți cu ajutorul lui Goagăl).

Sursă poză.

Etichete: ,

9 comentarii

  1. Parerea mea e ca e pacat ca ai renuntat; come on… custile exista inca probabil, sau daca nu oricum esti mai matur, ai ceva experienta si ai sti ce sa faci…

  2. Cuștile există însa nu mai am timpul necesar, banii mei se duc în total alte direcții atunci când reușesc să-i strâng iar prietenul meu e prin Italia iar treaba parcă nu mai merge atât de bine de unul singur. A fost mult balamuc cu ei dar a meritat atât cât a fost. Eventual într-o vară viitoare atunci când programul va fi mai liber însă acum mă concetrez pe sporturi la propriu și ieșiri. Dar niciodată să nu spui niciodată zice vorba aceea…

Lasă un răspuns

Adresa de email nu va fi publicată. Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii.