Primul contact cu calculatorul

  În completarea paginii Despre, acolo unde spuneam că la vârsta de doisprezece ani am descoperit internetul trebuie să spun că primul contact cu un calculator a fost mult mult mai devreme.

calculatoare  În Petroșani acolo unde sunt născut și unde mi-am petrecut zece ani din viață îmi amintesc și acum de eforturile tatălui meu de a îmi cumpăra un calculator. Defapt sunt eforturile ambilor părinți dar tatăl meu a fost cel care s-a interesat și s-a rugat de un prieten priceput în calculatoare pe atunci să îmi facă rost de un calculator. Prieten sub numele de Robert, un tip gras, tânăr și din câte îmi amintesc eu acum un mare băutor de bere. Fac o paranteză, cineva îmi spunea odată „Cele mai mari afaceri se fac în crâjme, printre oameni normali fiindcă acolo afli totul și toți împărtășesc”, și sunt foarte de acord cu asta. Robert băiat tânăr pe atunci cu o vârstă de aproximativ 20 – 21 de ani a reușit prin intermediul prietenilor, cu piesele lui și ce a mai adunat să îmi facă un computer, un 4.8.6. Nu știu exact cât a costat dar știu că părinții mei făcuseră eforturi serioase pentru a-l achiziționa (sursele spun că în jur de două milioane vechi).
Pe atunci aveam vârsta de patru sau cinci ani deci prea multe nu îmi amintesc, chiar și unele dintre informațiile de mai sus au fost posibile cu ajutorul părinților.

  Îmi amintesc foarte clar că aveam un folder în care aveam în jur de douăzeci – treizeci de jocuri precum DOOM,Tom & Jerry,Quake și multe altele printre care îmi amintesc de un joc cu Golf… nu mai știu cum se numea dar știu că atunci când intram în el nu mai puteam ieși, mai exact nu știam eu cum deoarece nu avea nici un „EXIT” sau „QUIT” în meniul principal și pe vremea aceea nu cunoșteam combinații de taste precum ALT + F4 iar CTRL + ALT + DEL îmi era interzis să o folosesc deoarece prin apăsarea butonului DEL sistemul de operare avea de suferit, nu știu exact dacă se ștergea dar îmi amintesc că prietenul tatălui meu insista că pe acel buton NU se apasă, și l-am însemnat cu ajutorul unui abțibild mai exact a unui preț asemenea celor din ziua de astăzi. Robert avea obiceiul să redenumească partițiile ceva de genul „Ghenă”,”Tomberon”,”Coajă” etc, lucru de care îmi amintesc împreună cu tatăl meu și astăzi :-)).
Rula windows 95, îmi amintesc bine deoarece mi-a intrat adândc în minte în timpul în care așteptam cu nerăbdare să văd desktopul iar în schimb primeam acea imagine cu Windows 95 searching și acea bară de culoarea cerului asemenea background-ului care progresa mereu din stânga spre dreapta.
  Îmi amintesc cu drag că jocurile erau transportate cu ajutorul dischetelor sau chiar al Hard Disk-urilor (cu platane de câteva sute de MB) și atunci când Robert venea să îmi aducă câteva jocuri în plus trebuia să vină înarmat cu șurubelnițe și era o mare harababură acolo. Știu că după ce a venit de doua – trei ori i-a adus și tatălui meu un joc cu șah și de atunci după ce reușea să mă adoarmă pe mine tatăl meu își omora nopțile cu acel joc și interesant este cum s-a întors roata fiindcă după ce s-a stricat de mai multe ori calculatorul și prietenul tatălui meu susținea că e vorba de piese care trebuie schimbate din vina situației financiare părinții nu au reușit să mi-l repare de fiecare dată spre disperarea mea iar tatăl meu a încetat să opereze la calculator.
La gradiniță aveam niște ore de informatică la care eram AS și faceam o treabă extrem de bună și așa au trecut anii și îmi amintesc cu plăcere de acea perioadă, perioadă în care am avut primul contact cu un calculator și cred că de atunci mi-a intrat în sânge.

  Au trecut anii și la vârsta de zece ani m-am mutat în Sighișoara, orașul în care locuiesc șî momentan, unde am început o nouă viață alături de bunicii mei din cauza cărora ne-am și mutat, la mutare vechiul calculator a fost vândut cred că, chiar lui Robert cu care nu am ținut legătura.
  După multe certuri,țipete și nervi din partea mea și a părinților am primit un nou calculator un Pentium II (marca Toshiba) în care numa eu și el știm câtă răbdare,nervi și supărare s-a investit.
În petroșani timpul în care am avut acel calculator funcțional de bine de rău îl aveam pe Robert care să mi-l repare la necaz dar aici odată la aproximativ o lună mi se strica, calculatorul, era ca în filmele horro și numai eu știu cât mă rugam să il pot face singur să mearga. Cred că în cursul primului an în care am avut acel calculator am investit în reinstalarea windowsului un sfert din valoarea calculatorului. După nu mult timp am început să apelez la prieteni de pe stradă care cunoșteau „tehnicile avansate” ale instalării unui windows și de fiecare dată când cineva îmi instala windowsul stăteam lângă el și notam pas cu pas ce e de făcut fiindcă, cu windows-urile 95 – 98 era mai greu cu bootarea și toate cele.
  Au trecut prin fața monitorului meu, un CRT de 17 inch decolorat pe margini zeci de persoane atât pricepute cât și inapți care aberau și se dădeau mari zmei iar la ei toată acțiunea se termina cu „Nu am ce să-i fac” sau „Nu știu domne… nu știu ce poate avea”. În ciuda faptului că de multe ori am primit replica „Nu se mai poate face, e dinăuntru” și in ziua de astăzi funcționează. Și așa am fost forțat să învăț pașii instalării unui windows deoarece mama mea devenise deja isterică la replica „Iară s-a stricat calculatorul”.

  O nouă etapă în mica mea istorie a fost când am reușit într-un sfârșit să bag windowsul și încet încet am avansat. Deși cei de unde am cumpărat „le ordinateur” susțineau că acel calculator este prea slab pentru a rula Windows Xp eu am reușit să îl bag și după o perioadă de timp am cumpărat tot de la un românaș afacerist o plăcuță de 256 SDRAM și i-am pus lângă cei 128 de rami pe care îi aveam deja.

  Prin 2005 în perioada Crăciunului îmi strânsesem o sumă de bani pentru un Joystick (volan) pe care vroiam să îl achiziționez de la Altex pe atunci magazin prezent în Sighișoara în complexul numit SIGMA, pentru cei de aici e ceva cunoscut. Și lăudați fie cei din Altex deoarece volanul pe care mi-l doream costa nu mai puțin de un milion și jumătate și după ce i-am mai cerut aproape cincisute de mii mamei mele care lucra în centrul orașului am mers să îl achiziționez fericit împreună cu un prieten care în ziua aceea avea să-și bage internetul, marea surpriză a venit din gura angajatului care mă ajuta „Volanul este defect, nu e devânzare” și așa am plecat eu supărat șî în o mie de înjurături și reproșuri precum „De ce măta îl ți în raft dacă nu merge…” am ajuns la mama mea la magazin și i-am spus ce pățisem și că mă duc cu prietenul meu să-și bage internetul. Și mama mea o ființă specială din toate punctele de vedere, o persoană care mă ajută în cele mai grele situații și care reușește să mă surprindă de foarte multe ori deși o cunosc atât de bine mi-a zis „Bagă-ți și tu net-ul atunci…”. Și într-o fericire imensă am plecat spre firma de internet ca acolo să aflăm ca trebuie să venim cu un părinte și contractul de la casă. Am mers împreună cu tatăl meu și mi-am băgat internetul, iar cei de la montaj au venit dupa mai mult de o săptămână în care eu veneam cu sufletul la gură de la școală până acasă cu speranța că deja e instalat dar nu a fost să fie căci românul e mârlan de când se naște, doar unii se rafinează pe parcurs.
  Într-o zi după mai mult de o săptămână de așteptat am venit acasă și i-am sugerat tatălui meu să sune și în ziua aceea au și venit iar frica mea cea mare era atunci că poate calculatorul este prea încet pentru internet fiindcă eu îi știam deja toate bubele dar s-a dovedit a fi destul de bun și internetul mi-a fost instalat, moment în care mie mi s-a deschis o nouă ușă. De menționat e că în tot acest timp tatăl meu a piertut total contactul cu lumea IT,calculatoarele și internetul era ceva în care nici nu vroia să se avânte din cauza timpului, pe care nu îl avea iar mama mea nu a fost niciodată pasionată de calculatoare iar singurele contacte cu acestea au fost la serviciile prin care aceasta a trecut, calculatoare în care se introduceau prețuri cu un scaner și din care se sustrăgeau date pentru inventare etc.

  După ce am avut „tupeul” să montez acea plăcuță de rami de care vă vorbeam mai sus nu a fost mult până am început să schimb HDD-ul cu unul mai mare căci cel pe care îl aveam era de 4GB și ușor ușor am ajuns la unul de 40 de GB. Mi-am montat primul CD-Writer pe care și acum îl mai am pe undeva prin casă și de asemenea în ultimii ani montasem și un DVD-Writer. Am schimbat vreo trei surse, am început să desfac sursele și să curăț paletele din coolere. Am demontat procesorul și am curățat radiatorul.
  Placa de bază din acel calculator este una integrată, mai exact sun două plăci una orizontală și una verticală care se îmbină printr-un slot lung. Am reușit să mișc una dintre cele două plăci din acel slot încât să nu-mi mai funcționeze internetul și să înjur providerul de internet și tot eu i-am descoperit hiba. Am demontat calculatorul de nenumărate ori pentru că nu mai reușeam să îl fac să vadă și HDD-ul și unitățile optice, și de multe ori stând o zi întreagă și încercând am renunțat și am stat fară calculator două sau trei zile după care îmi luam inima în dinți și mă reapucam de încercat până reușeam. Am avut în acel calculator chiar și surse ale căror fire ieșiseră din unele mufe pe care le-am bandajat cu banda izolantă și le-am pus în funcțiune așa. M-am curentat în acel calculator și am învățat ce face fiecare fir și slot. Așa am căptătat experiență și după cum spune și tatăl meu „Dacă nu treceam prin atâtea nu știam atâtea”.

  Tot în timpul folosirii excesive a acelui pentium R :-)) instalam windows-ul odată la minim 3 săptămâni și am avut perioade când l-am instalat și de trei – patru ori în doua săptămâni. În prezent mi-am format un record, de când am achiziționat laptopul din vara anului 2009 nu am reinstalat niciodată windowsul și încă reușesc să îl fac să funcționeze.

  Tot cu ajutorul acelui calculator si al monitorului de 17 inch care era decolorat la margini și pe care îl demagnetizam din două în două minute am învățat limbajul de programere HTML care mi-a adus și beneficii, asta în timp ce alții jucau CS (CS puteam juca și eu dar…) sau GTA Vice City sau San Andreas mai târziu care erau în mare vogă atunci și pe care eu cu siguranță nu le puteam rula. Dar s-a dovedit a fi în avantajul meu.

  Pentium II-ul încă mai dăinuie la mine sub birou și este legat la noua tehnologie pe care am achiziționato în trecutul apropiat, precum monitorul LCD de 22 inch (care servește mai mult pe post de televizor), TvTunner și router-ul wireless, și desigur multe alte briz-brizuri precum prelungitoare USB, HUB-uri USB, stația, imprimanta și altele. Acum dispun de un laptop Acer ASPIRE 5738G de care sunt foarte mulțumit și în vitorul apropiat sper eu și un desktop.
Deși calculatorul încă funcționează excelent, sure cât de excelent ar putea funcționa un pentium II.

UPDATE: Articolul participă la concursul organizat de Azerty prin intermediul BLOGAL INITIATIVE și va sta în prima pagină (articol lipicios) până în data de 30 August !

Etichete: , , , ,

12 comentarii

  1. Si eu,crede-ma. :))
    Am tinut un desktop vreo 7 ani. Dupa un an cat l-a folosit fratemiu, s-a bulit definitiv si irevocabil. Sau ma rog,implica [virgula] costuri care ii depasesc cu mult valoarea :))

  2. Ba Oxi…te adormea tatato…si se juca pe calc…asa era si taicameo…cand ma culcam…el venea la mine in camera..si se juca …ba table..ba moara…si nu mai stia sa stinga calculatorul…sh’apai sa vezi..:))

Lasă un răspuns

Adresa de email nu va fi publicată. Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii.