PROFI: cum pierzi bani din cauza unor imbecili

Articolul acesta stă de mult în draft, am hotărât să-l public acum cu o mica actualizare. Cum pierd cei de la PROFI bani pentru că au angajat niște imbecili:

Nu de mult PROFI a cumpărat câteva spații din Cluj (magazine) pe care le-a luat sub aripă, printre care și fostul magazin Alina din zona în care locuiesc. Acesta a devenit magazinul PROFI Nr. 9. Odată cu deschiderea noilor magazine, cei de la PROFI și-au adus și noi angajați. Ei bine, aici intervine problema, că degeaba faci studii de piață, reclamă în poștă, îi prostești pe cei mai puțin educați cu cardurile vieții, iar mai apoi te lupți pentru monopolul pe cartiere dacă angajații tăi sunt imbecili.

PROFI Cluj, Gheorgheni

Mă duc acum câteva luni să cumpăr niște cartofi și 2 pungi de M&M. Iau pungile de M&M (sunt plasate în spatele magazinului) și vin spre secțiunea de Legume – Fructe. Nu sunt cartofi. Duc M&M-urile înapoi în ideea că merg și cumpăr atât cartofi cât și M&M de la Auchan, din Iulius. Înainte de a ieși din magazin îndrăznesc totuși să deranjez adunarea de angajați din fața caselor de marcat, și să o întreb pe doamna de la casa 2 dacă mai au alți cartofi înafara celor din ladă (mai erau 2 – 3 veștejiți). Se oferă o domnucă să meargă „în spate” să vadă dacă mai sunt.

Aștept 10 minute lângă casă – timp în care vânzătoarea începe să discute la telefon – iar, într-un sfârșit, când termină cu treaba iese de la casă și merge și ea „în spate”. La întoarcere o întreb dacă mai sunt cartofi, iar aceasta se uită senin la mine – uitase – și îmi spune că merge să verifice. Revine și mă informează că domnuca, plecată de mai bine de zece minute, i-a adus în fața secțiunii de legume – fruncte, doar că trebuie tăiați sacii.

Mă duc să iau din nou pungile de M&M în speranța că domnuca vine și taie sacii ca să mă pot servi. Mai stau 5 minute lângă saci, doamna de la casă mă vede, dar nu reacționează de nici o culoare și hotărăsc să plec. Plătesc M&M-urile doamnei de la casă și plec fără cartofi după 15 minute de așteptat, timp în care o angajată umbla bezmetic „prin spate”, o altă angajată aranja țigările (se întâmplă destul de des asta, am să vă povestesc mai jos), un angajat dispăruse și el „în spate”, iar doamna de la casă era mai preocupată să preia apeluri telefonice decât să mă lămurească – dute bă băiete și ia-ți cartofi de pe câmp, că noi n-avem timp de tine!

Dar nu aș fi scris acest articol pentru o singură întâmplare. Atmosfera de la PROFI Nr. 9 de lângă Interservisan e mereu una de circ, angajații umple mereu rafturile la refuz (am văzut chiar și stive de chipsuri care stau pe pământ, lângă rafturi) fiindcă așa au fost ei instruiți – să fie mereu raftul plin, chiar dacă atunci când clientul ia un produs cad toate, iar clienții se pare că nu așteaptă doar pentru produse ci și pentru a plăti – mi-a povestit colegul de apartament despre o astfel de întâmplare, când un client care a vrut să plătească cu cardul a trebuit să aștepte la casa Nr. 1 fiindcă doar acolo se poate plăti cu cardul – însă s-a sincronizat prost căci doamna (cea care era și astăzi la casă) aranja țigările și i-a răspuns foarte indignată celui de la casa 2 că „așteaptă, nu vezi că aranjez țigările”.

Într-o altă seară, recent, am intrat în magazin și am avut impresia că-i ceva jaf armat – striga unul dintre angajații mai tineri la prietenul său care era în fața magazinului pe trotuar, acela îi răspundea tot în acceași manieră, strigând. Se grăbeau sa prinda autobuzul.

Ieri o angajată mai în vârstă dojenea una mai tânără că nu dă rest de 1 ban, că ei au în seif nu știu câte mii de bani și că trebuie să scape de ei. Toate acestea în timp ce eu așteptam la casă să plătesc.

Mama mea a lucrat o lungă perioadă din viață în comerț și un lucru știu sigur, chestiunile acestea de ordin interior nu se discută în fața clientului. Nu ți clientul din treabă pentru a aranja produse, pentru a pune la punct un alt angajat cu privire la nu știu ce aspect, nu te uiți urât și nu servești în scârbă. Zău că magazinul, așa cum era el înainte să fie preluat de PROFI, era mult mai profesionist.

Adresat patronilor de la PROFI: Permiteți-le angajaților, vă rog, să zâmbească și să trimită clienții la origini în locul clasicului „mulțumesc”. S-ar potrivi ca o mănușă comportamentului imbecililor de la case și, sunt sigur, că vă va ajuta și la brand awareness!

Etichete: , ,

4 comentarii

  1. cred ca esti cel mai ghinionist cumparator din zona,dar asa de curiozitate te-ai interesat ce salarii au imbecilii de care cu mare drag vorbesti????
    stii care ar trebui sa fie numarul de angajati din acel magazin si de fapt cati sunt si din ce ‘ cauze’ anume” este traficul de personal asa de mare in reteaua PROFI?????

    1. Nu știu, ce-i drept, care sunt salariile – probabil nu foarte mari. Oarecum mă așteptam să vină cineva să-mi spună că se comportă astfel din cauza salariilor. Ție ți se pare că e un argument bun?

      Ca exemplu, mama mea a lucrat în comerț foarte mulți ani și problemele de acasă, salariul sau problemele din firmă nu au determinat-o să se comporte urât cu clientul care – dacă tragem linie – nu are nici o implicație.

      Și nu, nu știu să-ți răspund nici la cea de-a doua întrebare.

  2. In Bucuresti nu am avut probleme cand am fost in magazinele Profi (doar cateva am vizitat).
    Se mai intampla ca un angajat sa nu fie intr-o dispozitie prea buna si atunci sa te trateze mai indiferent, dar nu m-am lovit chiar de atata indolenta.
    Merg si in alte supermarketuri (Lidl, Auchan si Kaufland) si acolo chiar se pune accent pe atentia oferita clientului.

Lasă un răspuns

Adresa de email nu va fi publicată. Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii.