Țara în care scepticismul este un fel de Cavit pentru oameni mari

Trăiesc în țara în care scepticismul este administrat așa, ca pe Cavit, înainte de masă, pentru a deschide apetitul pentru un subiect de discuție.

Problema nu e că oamenii se întreabă, ci că – mulți dintre ei – nu pun întrebările corecte. La primele semne de apariție ale magiei și mentalismului pe meleagurile românești, mulți au zis că „du-te dom’le d-aici, că nu poate fi adevărat” sau că „sigur face cumva„.

Fie iertat, străbunicul meu, pe vremea în care abia își făceau apariția televizoarele alb – negru, avea o vorbă despre ceea ce vedea pe sticlă: „mai dă-i dracu, că-s din gips„. Parcă s-au mai schimbat una – alta de atunci și parcă există o minimă pretenție, ca oamenii să înțeleagă ce-i acela un act artistic.

Mă rog, generalizez și nu-mi place, că nu toți sunt așa. La fel cum nu toți rokerii sunt sataniști, nu toți cei care merg în club sunt drogați și haloinul nu-l invocă pe diavol. Cred că e dificil totuși de acceptat faptul că omul poate fi vinovat de o asemenea tragedie și e mai ușor să atribuim asta unor lucruri pe care nu le înțelegem, unor conspirații sau unei forțe superioare. Așa, ca ăștia:

luci lucescu - colectiv mantzy - colectiv

Etichete: ,

Lasă un răspuns

Adresa de email nu va fi publicată. Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii.