Trei zile în Roma

  Am venit din Italia plin de povești și impresii atât negative cât și pozitive însă voi încerca să povestesc totul aici cât de scurt, sunt obosit iar un text lung nu ar face de cât să încâlcească treburile.

  „Aventura” începe vineri la ora 19:20 pentru mine și mama mea atunci când am plecat din gară, cu un rapid care nu avea prize (fuck!) spre deosebire de acceleratele cu, care am mers și am venit cu o sâmbătă în urmă la București pentru a concura în semifinală (sper că e lămurită treaba, excursia la Roma a fost câștigată în urma unui concurs organizat de PcGarage).

  Șase ore de chin pe niște scaune (știu, mă repet) al naibii de inconfortabile spre un oraș care ziua pare în regulă. Odată ajunși la București a trebuit să ne îndepărtăm de gară căci tarifele pot falimenta chiar și un mogul și să căutăm o firmă cu prețuri mai convenabile. Am ajuns până la urmă în Otopeni cu 25 de lei în jurul orei două noaptea. Am așteptat peste o ora și jumătate până când au început să apară ceilalți nominalizați la Oscar ca mai târziu să ne întâlnim cu Ionuț Calapod care ne-a oferit informațiile necesare, de la plecarea din aeroport până la instalarea în camera de hotel din Roma. Frumos, stilat și simplu.

  Însă povestea doar acum se complică atunci când am aflat ca există un singur voucher pentru călătoria cu autocarul (preluarea) din aeroportul din Roma, Fiumicino până la hotel respectiv un singur voucher pentru cazare. De ce spun că se complică ? Ei pentru că aceste hârti ne obligau pe toți să depindem într-o oarecare măsură de persoana care a ales să se ocupe de acestea iar temerile mele s-au adeverit în cele din urmă. Fiind toți „pe” aceiași direcție și depinzând de persoana care deținea voucherele s-a format un grup care funcționa ca piciorul de lemn.
  Fiecare se pricepea „cel mai bine” astfel grupul nostru trăgea ba în dreapta ba în stânga ba ne opream ba plecam.

  Călătoria cu avionul a fost plăcută iar compania Alitalia primește felicitările mele. Am ajuns în aeroportul italian în jurul orei 07:30 dimineața și din nou grupul nostru se destrăma continuu. Când credeam că suntem toți descopeream că mai lipsesc două persoane. Lumea se pierdea sau dispărea, afară era cald… o adevărată distracție după o zi nedormită. Am stat acolo în jur de o ora până s-a clarificat treaba cu șoferul, lucru care nu este la fel de bine perceput după juma’ de zi prin gări și aeropoarte.

  În sfârșit, autocarul ne-a preluat și ne-a dus la hotel însă a trebuit sa așteptăm o oră pentru a putea lua în primire camerele. Ne-am lăsat bagajele și am plecat la o mica plimbare ca mai apoi sa ne cazăm.
  De aici până la plecare n-am mai dat ochii cu ceilalți câștigători.

  Cele trei zile s-au scurs repede însa Roma este cu adevărat superbă și am profitat de fiecare moment. Am stabilit chiar și un record parcurgând drumurile de la un monument la altul pe jos fără să ne folosim de metrouri sau autobuze însă așa totul a fost mai frumos. Am făcut o grămadă de poze și video-uri iar acum va las să vizualizați și voi câteva dintre acestea:

Ziua 1

Ziua 2

Ziua 3

  La întoarcere drumul cu avionul a fost și mai rapid astfel în cât am ajuns în România în mai puțin de două ore. În aeroport taximetriștii te taxează ca la carte dacă nu ști să te descurci (mi-au cerut triplu față de cât am dat când am venit). Am luat un taxi la un preț rezonabil într-un sfârșit însă odata ajunși în gară parcă cineva ținea morțiș să ne amintească de unde am plecat, a trebuit să așteptăm între cei mai josnici oameni mai mult de două ore fiindcă numai după ora 04:00 se eliberează bilete. Bețivi, aurolaci, golani și toate genurile de oameni condensați într-o sală de rahat care duhnea a țuică de prune. Tipul de la pază (firma BERETA) negocia cu ei, lăsa sau nu în sală pe cine dorea și se plimba ca pe tarlaua lu’ tată-so iar atunci când un tip care a băut mai mult de cât putea duce a început să cânte în sală și să facă pe durul cei de la BERETA trăgeau chiulul. Trebuie să precizez că tipul era îmbrăcat în uniforma de serviciu și pantofi (wtf?).
  Trenul spre casă a fost și mai jegos și mai obositor și mai plin de oamenii de aici, de români.

  E a doua oară când merg în Italia însă e prima dată când îmi expun părerea în scris și trebuie să menționez că acolo nu e stres, oamenii sunt preocupați doar de ce mănâncă a doua zi nu de locuințe sau averi. Nu vezi un bețiv pe stradă iar cerșetorii și golanii sunt tot mai puțini, dacă am văzut cinci în toată perioada șederii mele. Străzile sunt curate iar traficul este mai agresiv.

  Am avut ocazia să vizitez și un târg cu produse din toate categoriile care mai de care, splendid. Târg care vuia de români și la unele tarabe chiar și de manele.
  Am fost la 3 metrii de Berlusconi însă mâncam o înghețată și nu am putut să îl fotografiez.

  Una peste alta excursia a fost frumoasă și plină de peripeții. Un oraș frumos și o organizare pe măsură.

Etichete: ,

5 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa de email nu va fi publicată. Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii.