Care e definiția viralului în online?

Există tendința aceasta de a opera cu termeni pompoși, pe care nu știm să îi definim. O regăsim în rândul profesorilor din facultățile de profil, dar și în rândul profesioniștilor din domeniu.

Astăzi vorbim despre viral. Care a ajuns să însemne un fel de minune digitală sau cifre mari cu buget mic.

Cert e că toată lumea vrea viral, pentru că în concepția lor asta înseamnă expunere mare cu bani puțini – sau deloc, dacă se poate. Și atunci, ce e viralul, o sclipire de geniu care garantează răspândirea materialului? Asta vindem, sclipiri de geniu?

Cum definim viralul?

• Cum definim viralitatea? Că un material cunoscut de 60% dintr-o comunitate mică, să zicem un oraș de 20 – 30.000 locuitori, aș zice că e un material viral, raportat la comunitatea respectivă. La nivel județean însă, materialul ar fi extrem de puțin cunoscut, deci nu putem vorbi de un material viral.
• E viral dacă materialul e recognoscibil în mentalul colectiv a unui grup restrâns, dar concentrat? Dar mai e viral în cazul aceluiași grup, dacă acesta nu e concentrat?
• Să presupunem că putem stabili cuantic cât ar trebui să atingă un material ca să poată fi desemnat viral. În cât timp ar trebui să strângă acel capital de recognoscibilitate? Sau perioada de timp nu e relevantă?
• Materialul viral vizează exclusiv vizibilitatea? Facând abstracție de obiective? Că putem genera un viral în rândul unui public irelevant din punct de vedere al marketingului.

Pe interneți, marketing-ul viral e descris ca fiind procedeul de creare al unor materiale care să fie atât de interesante sau utile pentru publicul țintă încât acesta din urmă să distribuie / să facă cunoscut materialul din proprie inițiativă. Cu alte cuvinte, e viral un material care generează word-of-mouth.

Aceasta a fost cea mai competentă descriere pe care am găsit-o despre marketingul viral pe internet, care să pomenească și despre primele mențiuni ale termenului:

Sintagma de marketing viral a fost pentru prima oară utilizată de profesorul Jeffrey Rayport de la Harvard Business School, într-un articol publicat în 1996 într-o revistă cu profil economic, fiind repede preluată de către specialiștii în marketing și publicitate. Termenul viral vine din biologie, comparația cu răspândirea unei boli de natură virală este cât se poate de legitimă, fiind vorba practic de același principiu al contagiunii, aceasta fiind însă de natură psihică, chiar mai mult decât atât, o contagiune volitivă…

[Citește tot articolul]

Consider că ideea de material viral dăunează momentan pieței de publicitate din România – cel puțin până va fi înțeleasă de clienți, pentru simplul fapt că oferă umbrela perfectă a lucrurilor prost făcute, fără bază empirică. Putem oferi un viral dacă nu stabilim ce e un viral? Putem, dacă conchidem că „a prins la public” poate fi tradus cu „e material viral”.

De ce a prins? La câți? Care e rata de conversie (chiar dacă se măsoară pe o perioadă mai lungă de timp)? Acestea sunt detalii despre care producătorii de „vizualizări” nu vor să audă, iar agențiile nu întreabă.

Spor la vlogging și la campanii cu 2.000€+ !