Câteva idei despre facultate și posibilitatea de angajare după

Din când în când se mai găsește câte un ziar sau un blog care să recicleze subiectul facultăților și al absorbției pe piața muncii. De data aceasta este prezentat un caz, al unei colege de facultate de la FSPAC, de către cei de la Monitorul de Cluj.

Madalina, tanara care si-a luat diploma in Comunicare la FSPAC si lucreaza ca hair-stylist

Mereu mi s-a părut prost pusă problema, dar mi-am zis că au făcut-o în numele clickbait-ului.


De dragul discuției, haideți să pornim de la aceste premise:

– Câte agenții există în Cluj-Napoca? Probabil 10 mari, cu peste 15 – 20 de angajați și încă vreo 30 mai mici, cu până la 5 angajați.

– Ce alte posturi mai există în domeniul comunicării în Cluj-Napoca? Păi posturile in-house oferite de companii mici sau mari, care deși au nume pompoase de genul smart casual digital marketing specialist, se rezumă tot la un mix de content writing, social media, puțină promovare online (AdWords & Facebook Ads), foarte puțină strategie și altele după caz (booking, vânzări ș.a.m.d.). Acestea mai generează 6 – 700 de locuri de muncă în domeniu sau în domenii adiacente.

Grosso modo, avem 1000 de locuri de muncă. Locuri de muncă ocupate, să ne înțelegem. Probabil se mai deschid câteva zeci de poziții pe an, iar alți câțiva zeci pleacă sau schimbă locul de muncă actual. Acestea sunt locurile de muncă pe care absolvenții le pot ocupa, cam 5% din mia aceea de mai sus.


Situația este aceeași în multe alte domenii, nu este cazul să blamăm facultățile de comunicare. Ce facultate îți garantează un loc de muncă indiferent de ceea ce știi să faci?

“Nicaieri in lume, exceptand statele comuniste, universitatea nu iti asigura un loc de munca”, spune Eugen Baican pentru Ziar de Cluj

Și nu mă înțelegeți greșit, că nu iau apărarea nimănui. FSPAC nu are practicanți din domeniul publicității și am subliniat acest lucru cu fiecare ocazie, însă universitatea oferă bonificații celor care publică materiale și nu celor care practică meseria pe care o predau.

FSPAC are (sau mă rog, avea, că cel din exemplul meu nu mai predă) profesori subiectivi care pică trei sfert din an, ca mai apoi să le dea tuturor 3 puncte în plus, doar așa, pentru că pot.

FSPAC are profesori care predau despre floppy disk-uri și distanța la care trebuie așezate scaunele față de masa vorbitorilor la un eveniment.

FSPAC are profesori care își spală hainele în public, pe Facebook. Are materii de umplutură, ca de exemplu „Introducere în Științe Politice”. Materii în cadrul cărora faci proiectul și abia apoi înveți cum trebuia să-l faci. Materii referitoare la licență în anul I.

FSPAC - La bere

Așadar, cadrul nu e excelent, însă nici alte facultăți nu sunt mai breze, credeți-mă pe cuvânt. Ceea ce ar trebui să înțeleagă studentul este că facultatea te poziționează în mijlocul lucrurilor, de acolo fiecare trebuie să dea din coate, e o cursă.

Majoritatea colegilor mei din universitate ar spune ca, intr-adevar, calitatea studentului a scazut. Eu nu as spune acest lucru. Si in urma cu 12-15 ani procentul celor buni si foarte buni era acelasi, in jur de 20% din marea masa. Asta insemna ca atunci aveai 6-7 studenti buni si foarte buni intr-un an. Acum ai 20 din 100. Asta inseamna ca a crescut masa celor cu care este mai greu de lucrat, acea masa care creeaza deceptii si frustrari”, arata Ioan Hosu – profesor universitar la Universitatea Babes-Bolyai din 1997 – pentru Ziar de Cluj.

Acei 20% la care face referire domnul profesor Hosu, nu sunt cei care iau 10 pe linie, sunt cei care înțeleg cum să implementeze ce au citit. Sunt cei care vin cu input-uri proprii la cursuri.

Mădălina, declara pentru Monitorul de Cluj:

Am absolvit anul trecut Facultatea de Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării (FSPAC) a UBB, specializarea Comunicare şi Relaţii Publice. Mi s-a părut interesant acest domeniu, îmi doream să lucrez în PR, la o agenţie, să mă ocup de organizarea unor evenimente diverse. În facultate am prins noţiunile de bază, dar este nevoie şi de practică. După ce am absolvit, am încercat în diverse locuri, am trimis CV-ul, dar nu am avut şansa să îmi găsesc ceva.

Și mie mi s-a părut interesantă dezvoltarea software și am prins noțiunile în liceu, însă asta nu mă face programator, pentru că nu am avut de la cine să învăț matematică cu adevărat și nu am insistat în direcția aceea.

Problema e, Mădălina, că ai trimis acele CV-uri după ce ai terminat facultatea, având doar „noțiunile de bază”. Noțiunile de bază nu produc bani, deci nu poți vinde nimănui așa ceva. Singurul lucru pe care îl poți vinde de pe urma Facultății de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării este designul grafic – dacă ai aprofundat. E singurul curs care te învață ceva practic, care poate fi monetizat rapid chiar și în timpul facultății.

Eu știam cu ce se mănâncă Photoshop-ul și Illustrator-ul dinainte de facultate, iar asta m-a ajutat să mă angajez prima dată într-o agenție. Știam să fac DTP și pentru asta am fost angajat. Mai târziu am reușit să-mi etalez și cunoștințele de online, marketing, web, SEO, editare video și foto.

Trebuie să știi să faci ceva care vinde, ca angajatorul să te ia în vedere. Dacă nu știi să faci nimic e mai mult vina ta, deoarece creativitatea aceea despre care se vorbește cu atâta ardoare în cadrul facultății trebuie materializată prin ceva. Prin scris, design, online… orice, iar din partea profesorilor nu te poți aștepta să te învețe cum să o materializezi, fiindcă – după cum spuneam mai sus – nu există practicanți.

În general, mulţi studenţi lucrează încă din timpul facultăţii fiindcă au nevoie să se întreţină. La masterat, spre exemplu, 70% – 80% lucrează, ceea ce nu e neapărat bine pentru sistemul de învăţământ fiindcă asta arată că am înţeles greşit rolul ciclului de master. Pe vremuri, lumea se angaja după master, dar acum, după ce termini licenţa, te angajezi, masterul îl mai faci din inerţie. Masteratele au devenit mai lejere tocmai pentru că toată lumea lucrează, deşi masteratul ar trebui să fie o aprofundare a ceea ce ai studiat în licenţă, ar trebui să fie un ciclu mai greu decât licenţa şi să presupună un efort mai mare din partea studenţilor. La noi este exact invers, masterul este mult mai uşor decât licenţa”, a explicat Vlad Cherecheş (Preşedintele Alianţei Naţionale a Organizaţiilor Studenţeşti din România) pentru Monitorul de Cluj

Da și nu. Da, ar trebui să fie o aprofundare, însă nu e greșit să lucrezi în timpul masteratului, ba chiar nici în timpul facultății. Proslăvim exemplele americane de business-uri născute în facultate, dar nu învățăm nimic de la ei. Asta cere muncă și practică – să furi patentul, nu să tocești cărți și să te bazezi pe faptul că asta îți va garanta un loc bun de muncă.


E selecție naturală, doar cei mai buni pot ocupa acel 5% din piața muncii și e normal să fie așa. Dintre colegi cu probleme mentale sau colegi care nu știau să citească cursiv un text de pe slide, care acum sunt „licențiați în științele comunicării”, nici angajatorilor nu le e foarte ușor.

O altă discuție o poate face modul de pregătire al studenților la interviu. Am văzut o gramadă de colegi sau tineri de aceeași vârstă venind la interviu fără absolut nimic, nu tu portofoliu, nu tu ceva de zis, ioc… și aveau pretenția ca angajatorul să-i plătească pentru ce?

PS: mergeți la cursurile de Photoshop și la prezentările ținute de Călin Crainic!

Etichete: , , ,

Lasă un răspuns

Adresa de email nu va fi publicată. Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii.