Sumarul discuţiilor despre internship-uri

Ştefan Stroe (profesor la SNSPA, Bucureşti; are propria agenţie de comunicare, INCANDESCENT Marketing; om fain, l-am cunoscut la PRbeta) îi încurajează pe studenţii săi să nu lucreze mai mult de 3 luni fără să ceară să fie plătiţi. Consideră imoral faptul că angajatorii momesc studenţii cu „posibilitatea de angajare după perioada de practică”.

Ca răspuns la acest articol, Vali Petcu şi-a expus şi el punctul de vedere. Acesta spune că un intern nu poate înlocui un angajat, internul învaţă de la cei cu experienţă. Materia învăţată în facultăţile de profil nu are de-a face cu munca din teren. Studenţii nu ar trebui să stea mai mult de 1 lună în internship.

Adevărul e undeva la mijloc. Din materia şi experienţele din facultate nu rămâi cu mai mult de 10 – 20%, asta în condiţile în care citeşti/te implici/îţi faci proiectele, ocupându-te în acelaşi timp şi de internship-uri, încercând să aplici câte-o fărâmă din ce-ai învăţat la facultate. Ca în orice meserie sunt oameni care îşi fac bine meseria, cu pasiune (profesori care predau bine) şi profesori care vorbesc mult, dar nu spun nimic. E şi din cauza materiei tumultoase şi fără legătură (la publicitate, în anul I, înveţi ştiinţe politice pentru că s-ar putea să ajungi să reprezinţi un politician; la fel de bine aş putea să ajung să reprezint o firmă care produce electrocasnice – dar cine ştie ce materii ne aşteaptă până în anul III).

Unul dintre profesorii mei, Ioan Hosu, profesor universitar la Universitatea Babes-Bolyai din 1997, a spus o chestie interesantă pentru Ziar de Cluj:

Majoritatea colegilor mei din universitate ar spune că, într-adevar, calitatea studentului a scăzut. Eu nu aş spune acest lucru. Şi în urmă cu 12-15 ani procentul celor buni şi foarte buni era acelaşi, în jur de 20% din marea masă.

Nimeni nu vorbeşte însă despre cei 80%, care nu sunt pregătiţi şi preferă să stea cu lunile în internship-uri şi voluntariate cu speranţa că vor ieşi de acolo cu experienţă, unii ajung să se sesizeze atunci când realizează că alţi colegi, probabil din cei 20%, câştigă şi de-un suc din munca pe care o prestează.

Foarte mulţi profesori şi speakeri de la evenimente trâmbiţează „FACETI VOLUNTARIAT!”, însă nimeni nu spune pentru ce perioadă. Studenţii se oferă voluntari, fac practică şi o fac pe întreaga perioadă a facultăţii – nu e de mirare că angajatorii au prins skepsisul şi se folosesc de asta.

Iar apoi, dacă îi spui unui angajator că stai o lună, iar apoi vrei bani… nu prea mai prinzi internship-uri, cel puţin în Cluj, fiindcă are balta peşte. Cea mai bună metodă e să nu îţi iei un angajament pentru o perioadă lungă de timp, să îţi pui în valoare calităţile/să te faci indispensabil, iar după 1 – 2 luni să ceri să fii plătit.

Sunt pe de altă parte şi cei buni, care merg, fac practică, iar apoi nu mai poţi face nici măcar un proiect de facultate cu ei fiindcă au fost aprobaţi în unele acţiuni de un profesionist, iar acum sunt atotştiutori.

Etichete: , , ,

3 comentarii

    1. Nu înțeleg, pe ce ești atât de pornit? În cazul de față, da, adevărul e la mijloc: nu sunt de acord în totalitate cu nici unul dintre articolele citate mai sus, însă fiecare are părți valabile pe care le-am citat și detaliat mai sus :-).

Lasă un răspuns

Adresa de email nu va fi publicată. Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii.